Vizualizari 814
Durerile de spate reprezinta reactia la anumiti stimuli nervosi care ne avertizeaza ca la nivelul coloanei vertebrale s-a produs o perturbare.
Mod de functionare a coloanei vertebrale
Un ansamblu care poseda o unitatea functionala nedisociabila compusa din articulatii vertebrale, ligamente si din disc. Aceasta succesiune de unitati mobile este armonioasa, posedand si o forma de “imbinare”, mai precis o punte intre doua vertebre pe sub care trece radacina nervoasa.
Leziunea uneia dintre aceste unitati mobile va duce la un dezechilibru a segmentului mobil.
In mod constient, nu putem regla functionarea acestui segment mobil, poate doar atunci cand ne contractam muschii cu un efort programat. Putem sa influentam in mod constient miscarile de baza ale spatelui, rezultatul final fiind miscarea tuturor elementelor anatomice.
Poate aparea o dereglare in acest sistem, o suprasolicitare musculara, denumita contractura, ce este un mecanism de aparare antiagresiune. Aceasta contractura antreneaza o durere prin declansarea activitatii receptorilor.
Cauzele unei dureri de spate:
Teoria Stoddard despre dureri de spate
>Este teoria care abordeaza corpul uman ca pe un circuit bioelectric inchis. Stoddar afirma ca electricitatea nu circula doar prin nervi, ci si prin vasele de sange, tendoane, ligamente si oase. Toate celulele vii au un anumit potential electric, aproape toate functiile corpului fiind controlate electric.
Reteaua circulatorie electrica este echilibrata foarte delicat.
In urma unui traumatism, dezhidratare, infectie postura corporala incorecta, lipsa de substante minerale etc, circuitul bioelectric este perturbat sau chiar blocat pe anumite portiuni. Blocarea conexiunilor electrice este adevarata cauza a durerii. Tocmai de aceea decompresia, mobilizarea, hidratarea suficienta, exercitiile fizice, terapia neuromusculara pot remedia aceste blocaje, restaurand continuitatea functionala a retelei bioelectrice.
Teoria Hole 1982 despre dureri de spate
O trauma poate sa declanseze eliberarea unor anumiti produsi chimici proveniti din descompunerea proteinelor histaminei si acetilcolinei. In situatia in care acesti produsi chimici depasesc un anumit prag, ei pot stimula receptori de durere alcatuiti din fibre nervoase libere.
Acesti receptori au functie de protectie si sunt stimulati ori de cate ori tesuturile sunt traumatizate. Senzatia rezultata este perceputa in mod neplacut, avertizand ca ceva nu este in regula.
Desi receptorii de durere pot fi stimulati de o varietate de factori incluzand schimbarile de temperatura, mecanice si electrice, sunt in mod deosebit sensibili la stimularile chimice.
O deficienta in oxigenare a tesuturilor poate, de asemenea, genera durerea.
Dureri de spate poate fi perceputa direct in zona afectata, dar poate fi simtita si in alta parte a corpului (radiata).
Traumatismele, socurile, efortul fizic necontrolat, pozitiile vicioase, lipsa de miscare, expunerea la frig, curent, stres sunt factori destabilizatori ai sistemului vertebral.
La inceput apar modificari ale proprietatilor fizico-chimice ale discurilor intervertebrale, care vor pierde din grosime si mobilitate. Se modifica conturul suprafetei articulare. Muschii si ligamentele devin flasce si mai putin elastice apoi, apare faza instabilitatii. Vertebrele se vor misca mai mult decat trebuie, decat se intampla in mod normal, miscare antrenand dupa sine un efect de tip foarfece cu dureri si scadere a mobilitatii corpului.
A treia faza este incercarea de restabilizare a organismului. Partea vatamata a coloanei vertebrale reactioneaza rigidizandu-se. Se pierde mobilitatea, ligamentele se ingroasa si isi pierd elasticitatea, apare osteofitoza.
Hernia de disc este o patologie in care o portiune din masa gelatinoasa (nucleu pulpos) se deplaseaza din loja intervertebrala “bomband” discul sau penetreaza si chiar rupe invelisul exterior (nucleul fibros) al discului.
Hernia de disc reprezinta una dintre cele mai frecvente si dureroase afectiuni ale coloanei vertebrale. Discul intervertebral poate hernia in timpul efectuarii unei miscari bruste, gresite, efort fizic, cu mecanica corporala incorecta, dar in cele mai multe cazuri, herniaza ca urmare a unui proces lung de uzura, cauzat de postura incorecta, multiple minitraumatisme, pozitia incorecta indelungata, expunerea la frig si curent, ortostatismul indelungat, socuri, stres, efort fizic (cauze hernie de disc).
Fondul pe care se instaleaza boala discala il constituie musculatura debalansata si insuficient pregatita.
Hernia de disc poate prezentadebut brusc, insotit de dureri mari si imposibilitate functionala sau debut insidiosinstalandu-se in timp in mod gradat.
La inceput poate fi asimptomatica pe masura ce progreseaza apare durerea tolerabila, apoi apar dureri de nesuportat.
H.D. Saunders descrie patru stadii in evolutia herniei de disc:
1. Reprezinta faza incipienta in care materialul nuclear se deplaseaza impingand sau penetrand primele cateva fibre din nucleul fibros. Clinic, apare o stare de disconfort sau dureri usoare ce dispar in stare de repaus.
2. Deplasarea mai pronuntata a nucleului pulpos, impingand inelul fibros. Discul intervertebral se “bombeaza” fara a patrunde in orificiul intervertebral pe unde ies nervii spinali.
Clinic, se caracterizeaza cu dureri suportabile, restrictii in miscari. Se simte durere scurta “de taie respiratia” ca si cum ceva “ciupeste” nervul.
3. Nucleul pulpos preseaza mai mult, putand deforma, penetra sau rupe inelul fibros. Astfel portiunea de disc proeminenta ajunge in orificiul intern vertebral unde preseaza radacina nervoasa. Clinic, durerile sunt foarte mari cu arie larga de distributie si pe traiectul nervului compresat. Apar semne neurologice clare.
4. Nucleul migreaza in afara discului, portiunea migrata putandu-se scurge la nivelul vertebrei subadiacente. Clinic, apar dureri foarte mari, aria mare de distributie, dureri pe traiectul nervului compresat, semne neurologice clare, putand afecta functionalitatea unor organe interne.
Discopatia este un termen cu caracter general ce defineste afectiunile discurilor intervertebrale indiferent de cauza acestora insa ar trebui folosit doar cu sensul de discopatie degenerativa (deteriorare structurala a discului intervertebral)
Cifoza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale in plan sagital prin exagerarea curburilor normale ale coloanei. Se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica, compensata printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei.
Simptomatologia este diversa si consta in durere usoara sau severa la nivelul coloanei toracice, rigiditate si tensiune musculara a zonei dorsale, deplasarea spre inainte a capului, dificultati ale respiratiei in cazurile severe, modificari ale pozitiei umerilor.
Cresterea brusca in inaltime, evitarea practicarii regulate a sportului, care intareste musculatura spatelui, rahitismul, maladia Scheuermann, atitudinile vicioase mult timp pot contribui la aparitia cifozei.
Nediagnosticata si netratata la timp, cifoza va duce la modificari ireversibile ale coloanei care pot fi solutionate doar prin interventie chirurgicala.
Discul intervertebral este elementul esential al intregului edificiu al coloanei vertebrale. Fara el statul in picioare ar fi imposibil. El este compus dintr-un nucleu gelatinos, inconjurat de un inel fibros deosebit de rezistent. Aceasta rezistenta ii permite sa amortizeze socurile si presiunile enorme pe care le suporta.
Punctul cel mai fragil al discului este partea posterioara a inelului, cea care se gaseste in contact cu ligamentul comun posterior (foarte bine inervat). Si tot aici se gasesc radacinile nervoase care pornesc de la maduva spinarii. Sub actiunea diversilor factori nucleul pulpos rupe inelul fibros si irita ligamentul posterior acoperit de terminatiuni nervoase ultrasensibile, rezultand o durere violenta.
Lumbago reprezinta culminarea cea mai dureroasa a acestui proces, in care durerea este violenta si insotita de o contractie foarte puternica a muschilor vertebrali, urmata de o pozitie antalgica a corpului cu trunchiul aplecat usor inainte si intr-o parte.
De asemenea, faza de lumbago poate fi data si de o alterare a articulatiilor vertebrale posterioare (artroza) sau chiar de o atitudine vicioasa a coloanei lombosacrale.
Scolioza este o deviere laterala in plan frontal in forma de “s” mai mult sau mai putin pronuntata a coloanei vertebrale. Scoliozele nestructurale, functionale sau atitudinile scoliotice se caracterizeaza prin faptul ca deviatia laterala a coloanei este complet reductibila clinic si radiologic in pozitia culcat.
Scolioaza poate fi provocata de inegalitati ale membrelor inferioare, de anchiloze ale soldului in pozitii vicioase, de contracturi musculare paravertebrale, antalgice ca in hernia de disc. Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive si dispar odata cu disparitia sau corectarea cauzei care le-a produs. In scoliozele structurale au loc modificari ale vertebrelor care sunt nereductibile fizic si radiografic in pozitia culcat si au in general o tendinta evolutiva.
Tratamentul pentru scoliozele de sub 30 grade este kinetoterapie prelungita. Pentru cele intre 30-50 grade tratamentul se face cu redresari cu aparatele ghipsate si mentinerea corectiei obtinute cu aparate ortopedice urmate de kinetoterapie.
Peste 50 de grade scoliozele au un potential evolutiv motiv pentru care tratamentul este chirurgical.
Maladia Scheuermannapare clinic la varsta de 8 – 12 ani ca o postura defectuasa cu cifoza care se accentueaza si devine rigida si ireductibila pe masura cresterii.
Scheuermann considera ca maladia se datoreaza necrozei aseptice a listelului marginal vertebral. Schmorl si Yunghans o atribuie prezentei herniilor intraspongioase vertebrale, datorate slabirii rezistentei placii cartilaginoase.
Pentru a redresa trunchiul, pacientul cifotic isi va crea o lordoza compensatorie predominant lombara.
La varsta adulta leziunile existente favorizeaza aparitia artrozei secundare.
Discul incarcerat in amprentele platourilor vertebrale isi pierde valoarea functionala.
Ligamentele se sclerozeaza si osteofitele anterioare urmeaza traiectele ligamentare.
Afectiunea devine dureroasa in adolescenta si la adultul tanar (stadiu de sechela), leziunile se accentueaza cu discartroze anterioare si retrolistezis lombar superior.
Tratamentul este initial kinetoterapic, ulterior se trece la tratamentul corector cu aparate gipsate sau ortotic si in final la cel chirurgical (agravarea curburii, acentuarea leziunilor vertebrale si a cuneiformizarii vertebrelor din apexul curburii, durere datorata unei severe cifoza toracale care nu cedeaza la tratamentul medicamentos si kinetic; alterarea functiei respiratorii legate de deformitatea vertebrala).
Bucureşti
judetul Bucuresti
Adresa
Sos. Ghe. Ionescu Sisesti nr. 325A, sect. 1
